Conditiile prielnice
din zona au determinat existenta unor
aşezări umane încă din timpurile vechi
pe teritoriul comunei Pecineaga
Descoperirile arheologice,între care
menţionăm o pardoseală de cărămidă a
unui edificiu roman datând din secolul
al IV-lea e.n, precum şi a unor monede
de epocă romană, iar pe teritoriul
satului Vânători a unor urme de epocă
elenistica, atestă continuitatea de
locuire. Legendele din bătrâni spun că a
existat pe teritoriul comunei şi o
mânăstire greceasca.
Numele turcesc al
comunei era Gherenghic sau Gheringhic (însemnând
“nu te apropia mireasă”) şi provine
dintr-o legenda turcească. Cei mai vechi
locuitori ai aşezarii erau turci şi
tătari, localitatea fiind atestată în
1857 de prezenţa unor tătari crimeeni.
În 1923, numele a fost schimbat în
Pecineaga.
În perioada
1933-1940, comuna s-a numit I.G.Duca, în
onoarea politicianului român care a avut
în zonă o moşie în satul Vânători.
Locuitorii de etnie
turcă preponderenţi la un moment dat au
scăzut ca număr în timp, fiind înlocuiţi
de mai multe valuri de colonizări cu
populaţie românească. Primii colonişti
care au venit au fost mocanii
(1882-1883) veniţi din Transilvania.
Mocanii constituiau un izvor de venituri,
fiind crescători de animale. Al doilea
val de colonişti au fost plugariidin
Brăila (1884). Din judeţul Brăila au
venit în comuna Pecineaga 30 de familii
primind 40-60 ha de pământ şi s-au
aşezat în partea de apus a satului. Al
treilea val de colonişti (1884) au venit
din Râmnicul-Sărat. Ei au fost
înpropietăriţi cu 25 ha. de pământ si
s-au aşezat în mijlocul satului.
În 1904 a fost
înpropietărită familia Mărgărit veteran
de război, din Războiul de Independenţa
a României de la 1877 şi a primit 8 ha.
de pământ. În 1936 au venit 100 de
familii din Oltenia şi judeţul Tulcea
primind câte 9 ha. de pământ. Aceşti
colonişti s-au aşezat în partea de
răsărit a satului. În urma colonizării
comunei se păstrază în memoria
locuitorilor acesteia,prin înpărţirea
localitaţi în zone cum ar fi:
Valea-Vrabia, Coloniştii Băjinari şi
Vechii.
Ulterior, prin creşterea numărului de
locuitori datorită unui puternic val de
colonizare în anii 30 ai secolului
trecut, a fost construit un al doilea
local pentru şcoală cu două săli de
clasă, în 1964 a fost data dată în
folosinţă o nouă şcoală cu cinci săli de
clasă, incluzînd şi trei laboratoare. În
trecut, locuitori de etnie tătară din
comună au avut şi o şcoala pe lângă
geamie. În perioada anilor 1950 în
şcoala tătară a funcţionat grădiniţa.
